România se afundă într-o criză tot mai adâncă, iar datele oficiale confirmă, fără drept de apel, amploarea dezastrului cu care ne confruntăm. Cifrele vorbesc singure și nu lasă loc de interpretări.
Înregistrăm cea mai ridicată rată a inflației din întreaga Uniune Europeană – 9,5% în aprilie, conform Eurostat, față de o medie europeană de 3,2%. În mai 2026, inflația a urcat și mai mult, la 10,9% față de mai 2025. Nu sunt cifre abstracte. În spatele fiecărui procent se află familii reale, oameni reali, care merg la supermarket și se întorc acasă cu mai puțin în sacoșă decât luna trecută.
Salariile și pensiile pierd grav și constant din puterea de cumpărare. Câștigul salarial real este mai mic cu 1,6% în aprilie 2026 față de martie și cu 6,5% față de acum un an. Pensia medie lunară a scăzut cu 0,8% în primul trimestru al acestui an față de anul trecut.
Sărăcia se extinde, șomajul a depășit deja media europeană. Energia electrică costă cu 55% mai mult decât acum un an, motorina cu 36%, benzina cu 30%, iar influența nefastă a acestor scumpiri se resimte peste tot, în facturi, în costurile de transport, în prețurile produselor de pe raft. Producția națională de mașini, indicator relevant pentru sănătatea economiei reale, înregistrează scăderi dramatice. Acesta este tabloul real al României în 2026. Un tablou sumbru, construit pas cu pas printr-o guvernare care a eșuat să protejeze cetățenii.
În acest context, a lăsa plafonarea prețurilor să expire pe 30 iunie ar fi fost o decizie nu doar greșită, ci iresponsabilă față de milioane de români care se luptă zilnic să ajungă la sfârșitul lunii. De aceea am votat pentru prelungirea plafonării adaosului comercial la alimentele de bază până la 31 decembrie 2026. Camera Deputaților a adoptat acest proiect de lege cu 292 de voturi pentru, unul împotrivă și o abținere – un vot aproape unanim, care arată că nevoia acestei măsuri este recunoscută dincolo de orice diferență politică. Măsura vizează 17 categorii de produse alimentare esențiale și limitează adaosul comercial la maximum 20% la raft. Concret, asta înseamnă că marjele de profit ale marilor comercianți nu pot fi umflate peste această limită pe seama celor care nu își permit altceva.
Știm cu toții că plafonarea nu rezolvă cauzele inflației. Nimeni nu pretinde asta și ar fi necinstit s-o facem. Inflația are cauze structurale, are cauze legate de politica fiscală dezastruoasă, are cauze externe. Dar tocmai pentru că rezolvarea acestor cauze necesită timp, timp pe care mulți români nu și-l permit, măsurile de protecție imediată sunt o necesitate. Plafonarea menține accesibile produsele de bază pentru familiile cu venituri mici și medii, ale căror bugete s-au erodat vizibil. Când câștigul real scade cu 6,5% într-un an, când pensia scade, când factura la curent a crescut cu 55%, statul nu poate sta cu mâinile în sân și să invoce principii de piață liberă. Piața liberă funcționează bine când cetățenii au de unde alege. Când nu mai au, statul trebuie să intervină.
Situația devine tot mai gravă cu fiecare zi în care România rămâne fără un guvern funcțional, cu un program realist de redresare. Este nevoie urgentă de asumare politică, de soluții concrete și de un guvern care să guverneze cu adevărat, nu să administreze criza de pe margine. Până atunci, fiecare măsură concretă care protejează puterea de cumpărare a cetățenilor este nu doar justificată, este obligatorie. Am votat pentru această prelungire pentru că locul statului este alături de oameni, nu alături de marjele de profit.
Deputat PSD
Maricel Popa
