Antonia Mihăilescu
Curtea Facultății de litere clujene strălucea în influențe dark, într-o duminică în care soarele se lupta din răsputeri cu norii încărcați. În această seară, lumina era rară la vedere și apărea doar în locurile cheie, umplând aerul de o misticitate italiană.
Luminată era, așadar, și intrarea spre sala în care urma să aibă loc ,,La Famiglia” (anul II Actorie; Facultatea de Teatru și Film, UBB; Clasa profesorilor: Irina Wintze, Camelia Curuțiu-Zoicaș, Ciprian Scurtea). În sală suntem întâmpinați de scena unei plutiri în derivă. Un albastru rece care lumina unitarul naturii umane, esență a Commediei dell’arte care aduce la un loc arhetipurile umane.
Sala scade, mișcările personajelor (căci ale lor sunt, nu ale studenților actori, având în fața noastră o adevărată asumare a rolurilor) se unesc și completează. Din aceeași categorie vom observa mai târziu că fac parte și cele trei ,,javre” a căror relație cu ,,stăpânul” (un cămătar autentic, cu influențe de mafie italiană bine puse la punct) aduce aminte în mod sinistru de relația dintre Pozzo și Lucky din ,,Așteptându-l pe Godot” . Mișcările lor se completează și simultan se diferențiază prin particularitățile și măiestria fiecărui actor.
Rămânând la capitolul unitate (pentru a fi mai ușor de recunoscut, le spune pe ideea de profesie), manageri de restaurant formează un duo care aduce aminte de desenele animate încă de la prima apariție în scenă. Tot în acest context putem observa particularitatea că publicul primește, putem spune, călduros înjurăturile, reacționând cu hohote și familiaritate.
Tot despre personajul venit din sfera cămătăriei putem nota o potrivire reușită privind scena dou-ului cu patru mâini.
Frica nu a fost niciodată mai amuzantă. Asta putem spune după ce îi vedem pe cei trei ciufulici cu păr gri extrași din sala de judecată Disney. Contrar non-culorilor pe care le poartă, cele trei personaje împrăștie culoare în fiecare secundă pe scenă. Un trio cu adevărat reușit.
Căpitanul reușește sa se impună cu naivitate care stârnește râsete, Columbina nu-și părăsește nicio secundă personajul, în scena lui Mary piratul publicul are parte de o animare inteligentă și uite așa se construiește un spectacol viu și colorat.
Scenografia situează în mod precis acțiunea în Veneția, podețul roșu, sacii și rufele albe puse la uscat pe sârmă denotând un aer rustic și autentic.
Autentic este și teatrul la care am luat partea în acea seară de duminică, un tip de teatru care cere muncă și dedicare, precizie și exercițiu. Felicitări profesorilor & studenților & întregii echipe! E un spectacol de văzut și re-văzut.
