Ilie Ilașcu, sau despre deșertul romînez

ilustrată din neantul valah

De ziua Sfîntului Ilie, am un reflex de ateu jiurat și, pe lîngă nea Ilie Acomi, unchiul lu’ tata, îmi aduc aminte de un Ilie cu care m-am întîlnit, acum mulți ani, în toamna lui 1995, într-o închisoare din Transnistria : Ilie Ilașcu. Eu ca ziarist, el ca dușman al poporului transnistrean și ca terorist condamnat la moarte, apoi la închisoare pe viață.

De atunci, ne-am mai văzut imediat după ce a ieșit din închisoare, prin grațiere, prilej cu care am stat împreună în bucătăria apartamentului său din Chișinău, la un pahar de vorbă și de vin, în timp ce în sufragerie peremiștii lui C. V. Tudor și SIE-iștii lui Ion Iliescu se băteau între ei în vorbe ieftine, parșive și sforăitoare, pentru a-l aduce pe Ilie, ca trofeu, în ograda șefului care îi trimisese la vînătoare de deținut politic și de capital electoral.

Cînd Ilie m-a întrebat ce să facă, la cine să se ducă mai întîi, i-am spus clar, imediat :,, Oricîte păcate ar avea Iliescu și oricît rău ți-ar fi făcut, direct sau indirect, e președintele Romîniei, în timp ce Vadim Tudor e un Jirinovski de București, iar eliberarea ta nu are legătură cu faptul că ești senator al PRM, ci cu venirea la putere în Basarabia a lui Voronin, căruia Putin i-a făcut cadou rezolvarea unei probleme care trena de mulți ani – eliberarea ta ,,.

Nu știu cît a contat sfatul meu, dar Ilie s-a întîlnit mai întîi cu președintele Romîniei, nu cu șeful PRM. Noi ne-am mai văzut doar cînd fostul deținut politic a trecut peste voma verbală cu care îl împroșcase public primarul Iașului și șeful Partidului Moldovenilor, Constantin Simirad, și s-a împăcat cu buhaiul bahluiez, la primăria Iașului. I-am spus atunci, cu părere de rău, că a ajuns prea repede politician. Iar Ilie, încurcat, mi-a dat un răspuns foarte popular printre poporenii carpatini : ,, Asta e viața, Luciane … ,,.

Dincolo de asta și de alte semne de întrebare, ceea ce s-a întîmplat după eliberare cu membrii grupului Ilașcu e doar o nouă dovadă a decăderii și alienării populației carpatine cu pretenții de popor și de ,, î ,, din ,, a ,,. Întrebați un copil de școală cine e Ilie Ilașcu : cred că 90 % habar n-au. Și nici cu adulții nu cred că e mare deosebire. Da, niște oameni care și-au pus capul pe butuc, pentru niște principii, sînt acum niște necunoscuți în propria lor țară. Dacă erau israelieni, americani sau englezi, aveau portretele în fiecare școală, puse la loc de cinste, și copiii s-ar fi mîndrit toată viața că s-au întîlnit cu eroii Ilie Ilașcu, Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșcu și Tudor Petrov-Popa. În Romînia cea plină de eroi din carton și de patrioți din lemn de plop, guvernul și-a adus aminte de Ilie Ilașcu doar cînd, pe vremea marelui premier Victor Ponta, a vrut să-l dea afară din apartamentul de serviciu.

În rest e bine, a plouat, Romînia pute de generali.
Cu una, două, trei sau patru stele.
Ilie Năstase, jucătorul de tenis, e general.
Anghel Iordănescu, fotbalistul, e general.
Fiindcă au jucat pentru clubul sportiv al armatei, deci s-au jertfit.
Așa că sînt celebrați corespunzător, ca niște eroi adevărați, care au făcut cinste patriei .
Ilie Ilașcu n-a jucat pentru nimeni .
A avut ghinionul să fie om serios, nu prea știa cum e cu jucatul.
Vorba unui ilașc mai bătrîn, de acum vreun secol și jumătate, cînd un împărat i-a oferit o decorație : ,, Noi nu ne-am luptat pentru jucării ,, .
Așa că Ilie Ilașcu nu e general al glorioasei armate romîne și nu e celebrat, la zile festive, ca un erou care s-a jertfit pentru țară.
E doar un fost pușcăriaș venit din Basarabia .
Dar există și o veste bună .
Ilașcul de acum un secol și jumătate, cel care nu lupta pentru jucării, a sfîrșit vagabondînd prin Munții Apuseni, cu mintea pierdută . Chit că fusese un Mesia al ardelenilor. Ilașcul din zilele noastre e bine, sănătos, pare-se. E drept, guvernul romînez a vrut să-l dea afară din casă, dar în rest, parcă n-am auzit să fi pățit ceva . Deci există un progres, totuși, față de vremurile de acum un secol și jumătate.
Mai multe nu știu să vă spun despre Ilașcu, la televizor nu dau știri despre foști pușcăriași basarabeni care nu sînt generali.
Acum vă rog să mă scuzați.
Ies puțin pînă afară, ca să vomit.
Știu, nu-i frumos și nici patriotic .
Dar e adevărat .

Lucian Postu

Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului  ” romîn ” și a derivatelor sale ( https://lucianpostu.wordpress.com/rominia-i-a/ )