În magistrala lui rubrică săptămînală din paginile ” liderului presei bahluiene ” , ex-ambasadorul interimar Nichita Danilov a publicat una dintre poliloghiile lui tipice şi cam nesărate, avînd drept scop luarea în balon a unui literat năcăjit, călugărit şi cam dus de-acasă, pe numele lui Marius Ianuş.
Mă rog, dacă creştinezul Danilov crede că a face băşcălie de un sărman dus cu pluta e foarte cuşer … treaba lui, fie primit, în numele Sfîntului Serghei de la Radonej şi al Cuvioasei Mucegăniţe Sfîrlifusia, ocrotitoarea diplomaţilor de calibru redus ( 3,14 ). Da’, fsio je, Nikit’ Ivanîci, măcar de-ar fi scrise corect po rumînski compunerile astea a’ lu’ matale …
Păi, cînd scrii, chiar la începutul capro-d’operii publicistice, că persoana care ţi-a căzut greu la stomah ” nu s-a catadicsit „, ce să priceapă cohortele de admiratori danilovişti ? Că eşti încă invidios pe alt Nichita, Stănescu, mortul mai celebru şi mai greu la operă, aşa că te-ai apucat de renovat limba romîneză, mai cu o bidinea, mai cu o faianţă, mai cu un lambriu … ? Ori cumva studiile de contabil ale maextrului mai răbufnesc, din cînd în cînd, în dulcele pistil clasic al chitanţelor, bilanţurilor şi borderourilor … ? Sau Bordeaux-rourilor, ca să fim în ton cu betonul baxoreliefului danilovian.
Ca să nu ne lungim, că mai aşteaptă şi alţi maekştri la rînd : Nikit’ Ivanîci, Asociaţia Gogoliană de Ziua a Şaptesprezecea din Krasnoiarsk-sur-Bahlui îţi transmite un sfat practic – cînd te mai înfoi contra vreunui năcăjit, ai grijă să nu te catadicseşti prea tare pe matale. C-o să creadă lumea c-ai mîncat perje după lapte.
